Dupa ce scapi cu bine din prostia pe care-ai facut-o si te simti uÅŸurat ca poti vorbi mai mult de 3 secunde fara a avea nevoie de 10 litri de oxigen, dupa ce poti merge pe cele doua beÅ£e pe care te încăpăţânezi sa le numeÅŸti picioare fara a avea traiectorii sinuoase si fara a mai necesita ‘canistra’ de apă pentru efectuarea acestei operaÅ£iuni dificile, de altfel, pentru un copil de 16 luni, se instaleaza ea. Plictiseala.
Doar nu credeai ca scapi asa usor acum. Nu, acum platesti.
Analize peste analize, gasirea unei solutii pentru a evita repetarea tampeniei de catre maiestuoasa ta fiinta, teste din 3 in 3 ore si cate si mai cate, totul pentru ca ai fost suficient de prost si ai uitat de la mana pan’ la gura niste chestii elementare.
Plictiseala atinge apogeul dupa ora 14.00 cand pleaca medicii si tot ce se mai aude e infernalul tarsait al slapilor unui “zombie” (sau “cavaler”, dupa cum i se spune pe-aici) in calatoria sa infinita spre toaleta tamaduitoare.
Ce sa faci? Hai sus, pe terasa, sa fumezi. Doar d-aia te-ai apucat de fumat, sa treaca timpul mai repede.
Eh, aici, alta viata!
Lume multa, discutii politice, sociale etc. Avem si vedete, fosti ministri, avem si veterani, avem si ingineri, muncitori, profesori, lacatusi, sculeri-matriteri, tot nomenclatorul de meserii si profesii al patriei noastre dragi.
Ii fura repede somnul ca-i cald rau, asta nu inainte de a se mai uita in gura ministrului nitel si de a duce inapoi in saloane vorbele pline de intelepciune si talc ale acestuia.
A venit timpul somnului de dupa-amiaza.
Liniste si pace in sectie, sforaituri la unison, numai tu mai intorci cate o pagina de carte sau revista sau clampanesti telefonul.
Vine ora 16.00. Acum se petrece cea mai interesanta metamorfoza.
Daca pana acum majoritatea internatilor puteau intra la categoria “viteza maxima 1 km/an”, ei bine, cand e vorba de tulit pana la piata sa-si mai ia cate-o rosie, cate-o maslina, cate-o basculanta de paine sau sarea cu care dorm sub perna, se transforma instantaneu in Maurice Green in incercarea de doborare a recordului mondial la 100 m.
Bineinteles, cand se intorc la pijamalele inevitabil in dungi verticale albastre, trec la pasul tarsait, reintrand in starea de zombie/cavaler.
Eh, nu mai ai mult de stat. Doar noaptea asta.
Maine iti arunci slapii si promiti solemn sa nu mai faci alta idiotenie…
Pana data viitoare…
Postul asta am vrut sa-l pun ieri, dar telefonul meu nu voia sa scrie asa de multe caractere si mi-a fost lene sa-l impart pe bucati
