De ce DIGI?
De curând a trebuit să caut un furnizor de televiziune prin cablu sau digitală sau de care o fi, numai să se vadă ceva pe aparatul respectiv.
Menţionez că nu mai aveam televizor de mai bine de 1 an şi jumătate şi nu-i duceam lipsa.
La mine în bloc este UPC şi cu ăştia nu vreau să am de-a face din diverse motive. Unul dintre ele ar fi că unui prieten îi tot trimit facturi deşi a reziliat contractul cu ei din noiembrie şi când îi sună primeşte invariabil acelaşi răspuns: “Verificăm acum şi se rezolvă.”
Aşa că m-am orientat spre cei cu televiziunea digitală, DIGI şi BOOM. M-am uitat la ambele oferte, la modalităţile de plată şi înclinam spre DIGI.
De ce? Pentru că e mai ieftin cu aceleaşi posturi, se poate plăti prin ING Home Bank sau Self Bank şi nu trebuie contract de casă pentru abonare, numai o declaraţie pe propria răspundere cum că locuieşti în apartamentul respectiv.
Totuşi, am vrut să fac şi un sondaj prin lista de messenger şi, în afară de unul singur care era înnebunit după meciurile de fotbal din Spania şi Italia (Boom având un canal exclusiv pentru ele), toţi mi-au recomandat DIGI. Unii chiar aveau Boom şi spuneau că pică semnalul cam des şi nu sunt deloc mulţumiţi.
Zis şi făcut, am sunat la ei, am spus ce pachete vreau şi a rămas că mă vor contacta ei în maxim 15 zile (au trecut 9).
Ceea ce m-a făcut să arunc orice umbră de îndoială asupra deciziei pe care am luat-o este conversaţia de mai jos.
Bilet la Metallica
După cum spune şi titlul, am bilet la Metallica pentru concertul din 23 iulie de pe Stadionul Cotroceni.
Nu e la Gazon A, e la Gazon B pentru că, după cum zicea un prieten de-ai mei, nu-i mai iubesc de ceva vreme pe Metallica de 180 de RON.
Biletul a costat 100 RON şi l-am luat de la Diverta din Unirii. Am vrut iniţial să comand de pe myticket, dar cereau 13 lei taxa de transport, aşa că am preferat să mănânc o pizza de banii ăia:)
Atenţie, se vând ca pâinea caldă, aşa că grabiţi-vă dacă vreţi să mai prindeţi!
Ar fi a 3-a oară când îi văd live, dar prima oară cu actuala componenţă (i-am văzut numai cu Newsted). Abia aştept să văd diferenţele dintre concertul din iulie şi cel de acum aproape 10 ani.
Să recapitulăm: momentan am cumpărate biletele pentru Iron Maiden şi Metallica. Vor urma Judas Priest, Manowar, Def Leppard şi Whitesnake.
încă neconfirmat mai e Bon Jovi şi ziceam să o duc pe mama la Cohen… Vom vedea.
Concluzia: trebuie făcut credit pentru bani de bilete 
Mai jos e şi poza cu cele două pe care le am. Lista se va actualiza pe măsură ce voi face noi achiziţii
Lipsa inspiraţiei?
Când îţi pui mintea să scrii ceva neapărat, bineînţeles că nu iese nimic. Te blochezi, nu se leagă cuvintele, ai impresia că orice ai scrie e banal şi lipsit de sens.
Ce motiv există pentru pana asta de idei, pentru lipsa de inspiraţie atunci când clipeşte cursorul pe un fond alb?
Eu, unul, nu cred că e pană, e doar un blocaj mental, să-i spunem. Ştiţi cum e? Exact ca atunci când auzi la radio o melodie şi eşti întrebat cum se numeşte. Eşti 100% sigur că ştii şi nu numai atât. Ştii şi cine o cântă şi chiar îţi aduci aminte ocazia cu care ai ascultat-o, dar, pe moment, nu poţi să spui nici unul din aceste detalii. De ce? E o presiune. Trebuie să vorbeşti repede, să dai un răspuns şi te gândeşti numai la acest lucru, în loc să te concentrezi asupra a ceea ce cunoşti deja.
E ca la interviurile pentru un loc nou de muncă. E o diferenţă mare între un candidat care are un loc de muncă în prezent, dar ar cam vrea să îl schimbe şi unul care caută cu disperare jobul nou pentru că acum este "între joburi".
Primul vine relaxat, răspunde direct la întrebările celui de la Resurse Umane, mai pune şi el întrebări la rândul lui, chiar poate impune anumite condiţii şi negocieri. Nu este presat de nimic. Nici prin cap nu-i trece că nu va fi propus pentru angajare. De fapt, nici nu-i pasă prea tare; are un venit, un job. Nu pierde nimic, dimpotrivă, câştigă experienţă.
În schimb, cel de-al doilea vine puţin stresat, are nevoie neapărat de un loc de muncă, de un salariu. Va ticlui de la bun început răspunsurile pe care le va da intervievatorului. Acestea vor fi recitate, se va vedea că sunt învăţate pe dinafară. E, de asemenea, dispus la compromisuri, va accepta un salariu mai mic decât cel meritat pentru că nu e în postura de a negocia şi angajatorul va vedea acest lucru.
Poate că e puţin forţată comparaţia asta, dar consider că dacă pui o variantă mai rea în faţă, îţi va fi mai uşor să găseşti o soluţie la o problemă mai mică.
Duminică seara
Da, în caz că vă întrebaţi, aţi aflat. E duminică seara.
N-am făcut mare lucru weekend-ul ăsta, în afară de câteva planuri şi vizionat filme. Mi-au plăcut "Awake" şi "Vantage Point".
Am twitterit niţel, am văzut că lumea e chiar prinsă de jucărica asta spunându-i IRC elevat (în afară de cei care îi spun microblogging, mă rog, fiecare cu păsărelele lui).
Prin intermediul lui Zoso am văzut gadgetul ăsta. Arată foarte bine şi cred că o să-mi iau unul, mai ales că e cineva acum în State care are o lungă listă de achiziţii pentru "prietenii" din România. Încă unul nu cred că e mult, mai ales că sărăcia asta are dimensiunile unui pachet de ţigări.
Am schimbat header-ul, am pus un logo ce conţine numele blogului şi tagline-ul. Mai greu a fost cu CSS-ul pentru că nu voia nici de-al naibii să lase link-urile paginilor unde trebuie. Bine că îl am în agendă pe Subiectiv care mi-a deschis ochii prin telefon. Mersi, domnu’! Am mai schimbat şi fonturile pe ici, pe colo, prin locurile esenţiale. Arată binişor acum, zic eu.
M-am gândit că ar fi cazul să sărbătoresc ceva în seara asta şi am găsit. Se împlineşte fix o săptămână de când am trimis un mail la Universitatea Spiru Haret şi nu am primit răspuns. La mulţi ani!
Mâine o să am foarte mult de lucru, va fi o săptămână grea având în vedere că şefii sunt plecaţi. Mai jos e o poză cu obiectul muncii.
Temă pentru acasă
Mai ţineţi minte compunerile alea cu temă dată pe care vă punea doamna învăţătoare să le scrieţi pentru dezvoltarea vocabularului şi a imaginaţiei?
De exemplu:
A venit toamna. Verdele copacilor este încet-încet înlocuit de covorul ruginiu de frunze. Pomii încep să înrodească plini de belşug… Viile ne dau strugurii dulci din care iese mult aşteptatul must.
Ce frumoasă este toamna!
Foarte frumos, nu? Parcă mă şi văd cum arătam atunci. Un puşti slab, cu un breton tuns aiurea de el însuşi, care nu voia să scrie nu ştiu câte pagini cu litera “A” pentru că i se părea inutil, o învăţase deja, care a trecut ultimul din clasă pe caiet dictando pentru că scria cu picioarele, căruia învăţătoarea îi dăduse deja un 4, nervoasă fiind, pentru literele chirilice pe care le picta pe caiet.
După episodul cu nota 4, mi se promisese solemn că data viitoare când voi avea un astfel de scris voi mai primi unul şi voi sta şi la colţ, ceea ce, vă puteţi da şi singuri seama, ar fi fost catastrofal. Abia scăpasem de supărarea maică-mii că încercasem să-i fac semnătura în carnet lângă primul radical din 16 pe care îl dobândisem. Mai mult, toţi colegii mei vor fi râs de mine pentru poziţionarea strategică în punctul A al dreptunghiului ce definea clasa. Apocalipsa, ce să mai vorbim… Nu era bună deloc.
Tema, de data asta, consta în câteva propoziţii care să conţină cuvintele noi din lecţia de zi.
Cu inima bătându-mi undeva în gât m-am îndreptat spre eşafod - catedra unde domnea supremul judecător, cel care putea să izbăvească sau să comande, doamna învăţătoare.
I-am înmânat caietul şi îi studiam mişcările pe care le făcea cu pixul pe hârtie, citindu-mi creaţiile măreţe. Am văzut că se încruntă. Eram sigur că nu scap. Mai citisem eu poveşti unde se despica pământul şi îl înghiţea pe cel vinovat. Mă rugam să văd o crăpătură cât de mică în care să intru cu capul înainte fără regrete.
Dar, deodată, vine izbăvirea.
