În continuarea seriei “şantier”, azi despre nea Marin.

Nea Marin e un maistru la vreo 65-70 de ani care a turnat betoane câte n-aţi văzut voi în viaţa voastră. Un vulpoi bătrân în ale construcţiilor, e în stare să prostească orice diriginte de şantier, proiectant sau beneficiar. Le zice că e noapte afară şi ăştia îl cred chiar dacă-i soare de te topeşti. Asta nu înseamnă că nu face treabă bună, dimpotrivă. Mai rar oameni care stau pe capul muncitorilor să le iasă totul ca la carte.

Pe lângă toate astea, nea Marin mai are o calitate. Anume că tace şi le face.

Cu ceva vreme în urmă, Lambru, unul dintre fierari, un puşti la vreo 20 de ani, a văzut că pe unul din planurile de execuţie era o greşeală înaintea şefului lor de echipă.

Nea Marin asistase la toată chestia.

Peste câteva zile îi zice lui Lambru:

- Lambrule, ia vino, mă, încoa’!

- De ce, bre, nea Marine?

- Hai, mă, să-mi zici cum vin armăturile pe planul ăsta de grinzi că nu văd ceva!

- Gata, nea Marine!

- Am auzit că ştii să citeşti planurile, vezi tu grinda asta?

- Da, nea Marine! Are 3 fiare de 12 sus si 3 jos…

- Lasă asta, Lambrule, uită-te atent la ea!

- Zi, bre, ce vrei să-ţi arăt, a zis Lambru plin de satisfacţie.

- Te uiţi bine, da?

- Da, bre, mă uit!

- Aşa.Acum zi-mi şi mie în ce zi cade Crăciunu’ anu’ ăsta?