Pentru că mi-am luat palme că n-am mai scris pe blog de câteva luni bune, o să o iau de la început.
În viaţa mea monotonă şi plictisitoare, câteodată, mai apare ceva demn de luat în seamă. De fapt nu e de luat în seamă, dar e de râs…
Acum o săptămână vorbeam pe messenger cu un prieten mai vechi cu care nu mă văzusem de ceva vreme. Mă întreba când mai ajung în măreaţa urbe a Urziceniului, locul de baştină al subsemnatului. După evitarea răspunsului, pentru că asta e întrebarea pe care o urăsc cel mai mult din cauza faptului că niciodată nu pot spune ceva concret, au început celelalte clasice: cu slujba cum mai e? crezi că vine moşu’ anul ăsta? cum acţionează colgate dual fluoruri cu calciu?
La prima din ele, aia cu slujba, dintr-una în alta, s-a ajuns inevitabil la temuta, fioroasa, necruţătoarea criză. Ei bine, care credeţi că a fost întrebarea stimabilului?
Drum roll, please!!!
Hai mă, şi tu crezi în criză?
Poate n-aţi înţeles… CREZI ÎN CRIZĂ???
Am rămas mască, mă uitam ca viţelul la poarta nouă la fereastra aia de messenger şi mă minunam.
Cum adică “crezi în criză?” Să înţeleg că asta e ca religia? Trebuie să cred fără să cercetez sau cum? Asta e un fel de apocalipsă şi o să apară şi vreun Iisus care să ne împartă: tu cola, tu fanta, tu ţevian?
Acum dacă stai să te gândeşti cam aşa e… dacă ţi-ai făcut credite ca la balamuc, nu mai ai job şi nu poţi să renunţi la chestii cum ar fi mâncatul prin restaurante, tot la ţevian ajungi.
Oricum ar fi, omul rămâne în anale pentru întrebare
2 comments so far
Leave a reply