Liderii de care spui, “noii” lideri, risca din ce in ce mai mult sa copieze un model de care – ironic – incercam sa ne desprindem. Personal, sunt uimita cati tineri din generatia noastra, tocmai cei care ar trebui sa faca schimbarile de viziune, se lasa prea usor manipulati si condusi de oameni ale caror principii ar trebui sa nu mai fie functionale demult.

In opinia mea, oamenii tineri – in spirit si viziune, nu neaparat in varsta – trebuie sa fie noii lideri. Ei trebuie sustinuti de ceilalti pentru a putea deveni lideri si a actiona ca lideri. Valorile liderilor trebuie recunoscute si impartasite. Altfel, procesul de schimbare este lent si chinuitor…

Ideea e simplă. Noi, ca popor, nu suntem deloc oportunişti. Ne trezim după mult timp că ar fi trebuit să schimbăm ceva, bineînţeles când este prea târziu. Ca să nu mai zic de ceea ce se întâmplă prin instituţiile care pot realiza aceste schimbări.
Soluţia ar fi tot în mâinile poporului, prin demonstraţii, prin a arăta cumva nemulţumirea ş.a.m.d., dar lipsa de organizare şi lenea sau acel “nu mă interesează, eu am viaţa mea” îşi spun cuvântul. E nevoie de nişte lideri pe care nu îi avem.

Şi ca să închei în aceeaşi notă de “lamentare”:

“Unde eşti tu, Ţepeş, doamne?”