Uitasem cât îmi lipseşte liniştea şi cât de frumoasă e simplitatea.

Am fost azi în locul unde mi-am petrecut o mare parte din copilărie, unde am alergat pe câmp, mi-am făcut arc cu săgeţi, am ascultat poveşti… am crescut.

Comuna Piatra, jud. Teleorman, la 30 de km de Alexandria.

Parcă timpul a stat în loc în satul ăsta (nu e neapărat un lucru bun), toate-s la fel ca acum 15-20 de ani. Aceiaşi oameni, aceleaşi îndeletniciri, aceeaşi verdeaţă, aceeaşi linişte… Mă întreb dacă cei născuţi şi crescuţi acolo îşi dau seama cât noroc (pe de o parte) au.

Am ajuns să mă mir de peisaje frumoase. Bucureştiul nu-mi mai dă aşa ceva. De fapt, nu cred că mi-a dat vreodată.

Vorbeam cu tata şi îi ziceam că visul meu acum e să-mi fac un hamac între doi copaci. De ce trebuie să fie doar un vis? Nu, nu va rămâne aşa, voi merge mai des acolo şi va deveni realitate.

Uitasem ce pierzi stând într-un oraş îmbâcsit.

Tags: calătorie, drum, frumos, peisaj