Prietenul
Îl cunosc de multă vreme. Mă ajută. E un prieten foarte bun. De exemplu, atunci când mi-era rău, a găsit salvarea. Altă dată a scris unui alt prieten că mai întârzii şi să nu mă aştepte în locul acela.
Dimineaţa ştie să mă trezească când e nevoie.
L-am rugat odată să facă nişte poze pentru că eu nu puteam să ţin minte atâtea informaţii. Le-a făcut şi atunci când i le-am cerut mi le-a arătat.
Dacă mă plictisesc pe un drum lung ştie să mă scoată din starea asta. Mai zice o glumă, mai jucăm ceva, mai ascultăm nişte muzică, ne descurcăm cumva.
Nu cere mult în schimb. Vrea şi el o sticlă de suc cam la 3-4 zile. Are paiul lui special, negru şi lung. Nimeni nu e perfect.
Prin intermediul lui am făcut afaceri, am legat sau dezlegat prietenii, ce să mai vorbim, fără el se pare că nu prea pot trăi. Şi toate astea pentru atât de puţin… De-ar fi mai mulţi ca el…
Poate vă întrebaţi cum îl cheamă? E simplu. E telefonul meu.
Dacă v-a plăcut această însemnare puteţi lăsa un comentariu sau să vă abonaţi la feed
Comentarii
sau Gheorghe
Trackbacks
Lasă un comentariu