Saramura
Presupun că toată lumea ştie poveştile pescarilor care, chiar şi legaţi la mâini, sunt în stare să îţi arate cum guvidul de 7 centimetri prins de ei este de fapt o balenă.
În povestea noastră e vorba de un altfel de pescar.
Bineînţeles că şi el se laudă, dar, în 90% din cazuri spune adevărul. Ciudat, ştiu 
Şi, ca orice pescar care se respectă, locuieşte în bloc cu alţi pescari. Acum ar trebui să vă daţi seama cam ce e pe-acolo: invidie, curiozitate, bârfă… Radio Şanţ e mic copil. La ce baltă se duce ăla? De unde îşi cumpără momeala? Ce reţetă o folosi Cutărescu? Sigur l-a cumpărat din piaţă… Vă închipuiţi, nu?
Revenind la personajul nostru, într-o sâmbătă dimineaţă îşi aranjează frumos sculele, le duce jos, în faţa blocului, îşi ambalează bătrânul break din ‘85 şi pleacă spre baltă.
Tot cartierul ştia asta.
Ajunge la locul faptei şi aruncă pentru prima oară. A doua oară. A treia oară. Nimic.
Zi cu ghinion, se gândeşte. Hai să mai schimb locul.
Momeală, aruncare, tragere… nimic.
Într-un târziu, când credea că va pleca mai uşor decât venise, trage! Trage cârligul afară din apă şi vede minunea… o fâţă de 3 centimetri, vai de capul ei.
Primul gând a fost să o arunce în apă, dar apoi s-a răzgândit. Nu putea să se ducă acasă cu mâna goală. Va fi de râsul blocului.
Ce să facă?
A ajuns acasă şi normal că vecinii erau deja la balcon.
- Ia zi, meştere, ce-ai prins?
Se face că nu-i aude şi merge mai departe până intră în scară. Urcă scările grăbit şi descuie uşa. Odată ajuns în bucătărie scoate tabla de aluminiu pe care mai prăjise până atunci tone de peşte. Se uită chiorâş la ea şi mai apoi la fâţa pe care o ţinea în mână. E atât de meschină…
Dă drumul la aragaz şi aşteaptă să se încingă bine tabla. Apoi pune peştele pe ea şi îl lasă acolo.
Uşa de la intrare o dă la perete în timp ce fâţa era aproape scrum. Nu mai e nevoie să vă spun cum mirosea scara blocului.
Reacţia pe care a primit-o a fost cea aşteptată:
-Pfii, vecine, da’ ai prins ceva peşte. Repede ţi-a ieşit saramura…
-Păi da. Doar nu credeai că nu prind. Hai p-aci, nu vrei şi tu puţin?
-Eh, lasă vecine că mă duc şi eu săptămâna viitoare, zice interlocutorul înghiţind în sec.
-Bine, cum vrei tu.
Şi astfel, dragelor şi dragilor, ăsta e ultimul post pentru concursul lui VisUrât.
Dacă v-a plăcut această însemnare puteţi lăsa un comentariu sau să vă abonaţi la feed
Comentarii
Trackbacks
Lasă un comentariu