Fraţilor, voiam să scriu un post despre cum a fost drumul, cum am dormit in Viena când a luat Rapid Viena campionatul şi erau “ultraşii” pe stradă, cum am mers într-un bar acolo unde era un neamţ care cânta folk românesc la chitară etc. Ultraşii vienezi – ce aiurea sună

Din momentul în care am intrat în Franţa, mi-a trecut tot cheful de povestiri frumoase.

Ca idee, la unguri doar s-au uitat la buletine, între Ungaria şi Austria, Austria şi Germania nu era nimeni la graniţă.

Eh, până aici ne-a fost. Am ajuns la graniţa dintre Germania şi Franţa, la Saarbrucken.

Am fost, bineînţeles, traşi regulamentar pe dreapta pentru că aveam numere de Bucureşti. A venit un bâlbâit să ne ceară paşapoartele şi să ne pună întrebările clasice: ţigări, droguri, alcool, FAKE NIKES!!!

Au cerut să deschidem portbagajul, au căutat în toate bagajele. Au văzut cutia de la GPS şi au întrebat ce e. Şoferul le-a zis, a închis bagajele şi am plecat mai departe.

Deja era o ploaie de înjurături la adresa vameşilor pentru că fusesem singura maşină oprită.

După cum poate ştiţi, în Franţa se plăteşte orice tronson de autostradă pe care circuli. Oprim la primul dintre ele, apare în mijlocul drumului poliţistul şi, din nou, băieţii de la MaxCAD sunt traşi pe dreapta.

Paşapoartele la control. Nici o problemă, mergem mai departe.

La următorul punct de taxă pentru autostradă suntem iar opriţi, de data asta de jandarmerie. Jandarmul respectiv era foarte simpatic. Ne-a întrebat dacă vorbim franceză şi când a auzit că o rupem niţel s-a luminat la faţă.

A scos un pix şi a scris pe palmă 750 EUR. Noi eram: WTF?

Nedumerirea a durat puţin. Ne-a arătat antiradarul din parbriz. Habar n-aveam că în Franţa e ilegal. Atunci s-a făcut lumină. Ăia de la vamă au văzut cutia, poliţia s-a asigurat că aveam antiradarul şi mustăciosul de la jandarmerie ne dădea amenda.

Acum începe partea de inginerie socială.

Opţiunile erau următoarele: ori plăteam pe loc cu card sau cash, ori maşina rămânea acolo. La ei e caz penal ăsta. Dacă eram francezi ne luau permisul, amenda 1500 de euro şi apoi direct la tribunal.

Am mers după ei până la secţie, unde am mai văzut o maşină cu numere de Mureş parcată. Şi ăsta a luat-o, ne-am zis.

Ne-au întrebat cum plătim. Le-am zis că nu avem card şi nici 750 de euro cash, pe motiv că banii erau în Paris, la cei care veniseră cu avionul. Reţineţi, totul în franceza noastră de baltă.

L-au trimis pe şofer înapoi la maşină să facă rost de bani. A luat 300 de euro în buzunar şi s-a dus înapoi în secţie. A văzut că aveau ăştia pe birou o cupă cu o minge de fotbal. Gata, asta e. Monsieur, nous sommes dans la meme groupe a EURO 2008. Iar s-a luminat faţa franţuzului. A zis că încearcă într-un fel să ne reducă amenda. Şi-a sunat şeful şi am scăpat doar cu 300 de euro. Oricum, înainte de asta le zisesem că suntem ingineri şi câştigăm puţin în România, maxim 500 de euro pe lună

Cel care îi zisese de Euro nu e prea sănătos la cap şi a vrut să ia 100 înapoi, cică să ajungem la Paris

Chiar înainte să plecăm l-am văzut şi pe nenea din Mureş. Ii luase p-ăia cu: “Do you believe in GOD?” = moarte sigură. A dat 750 de euro ca popa.

Ce ne-a enervat totuşi, a fost faptul că toată afacerea era plănuită bine de la început. Oprim românii, nu le zicem că e ilegal, le dăm super amendă, toată lumea (franceză) fericită!

Vor urma şi posturi cu nişte poze de pe-acolo şi de pe drumul de întoarcere.

It’s good to be back!

Tags: amendă, calătorie, franţa, poliţie