Călătorului îi şade bine cu…
Aţi fi tentaţi să spuneţi “drumul”.
Nimic mai greşit, dragilor! Călătorului îi şade cel mai bine cu stress-ul dinaintea drumului, în principal, şi cu cel din timpul voiajului, în special.
Se hotărăşte omul să plece în excursie sau trebuie să plece într-o deplasare de serviciu. Păi acum să te ţii!
Dă-i şi luptă cu rezervări, planificarea rutei, confirmarea cu cei 100 de prieteni că e cel mai bun traseu, bagaje, ce să pună, ce să nu pună, o fi cald, o fi frig, cămaşa aia nu e bună de mers pe drum, cealaltă e prea elegantă, acte, unde să ţină actele, dacă le pierde de-acolo, bani, valută, cursuri de schimb din toate ţările lumii, pastile, farmacia ambulantă, asigurări, telefoane, roaming, cum acţionează colgate dual fluoruri cu calciu la destinaţie şi câte şi mai câte astfel de probleme spinoase.
Acum serios, o astfel de planificare te îmbătrâneşte cu câţiva ani, aşa că fumatul e mic copil 
De ce mi-a venit să scriu asta?
Simplu, tocmai am trecut prin aşa ceva, mai puţin toată partea de organizare.
Hai să vă explic. Mâine dimineaţă la ora 6 îmi iau avânt voiniceşte spre Timişoara la o conferinţă a inginerilor instalatori unde trebuie să fac o prezentare a AutoCAD-ului MEP, varianta de AutoCAD specializată pe instalaţii.
După prezentarea respectivă am program de voie până duminică, zi în care va trebui să fiu la Arad pentru a fi pescuit de colegii mei şi, înainte cu cântec, “allons enfants de la patrie”, spre oraşul cu turn de fier ca simbol, capitala iubirii (my ass), mult prea cunoscutul Paris. Aici stăm o săptămână pentru Tech Camp-ul Autodesk organizat cu ocazia lansării versiunilor 2009. Dacă vă spun şi unde se ţin cursurile nu o să mă credeţi… Disneyland!
Voi face poze cu Mickey Mouse ca să aibă motiv bine întemeiat acum bunii mei prieteni să-mi spună că acolo mi-e locul!
Ce-i drept, abia aştept!
Acum trecând la partea de organizare, tot ce am avut de făcut a fost să dau azi un telefon la un hotel din Timişoara şi acum câteva săptămâni să fac înscrierile pe site-ul Autodesk. S-a plătit frumuşel cu card-ul şi gata toată tevatura.
De ce am scăpat aşa de uşor? Pentru că am folosit internetul. Nu-mi vine să cred, dar încă am prieteni care nu au habar de ce se întâmplă acum în online. Îşi iau banii pe card, îi scot de la bancomat şi gata, sunt fericiţi. Nu ştiu de o plată făcută online, de rezervări online, de comenzi de mâncare sau alte produse, de banii care se învârt în domeniul ăsta, de google earth, google maps, să nu mai vorbim de bloguri, site-uri de socializare etc.
Ce să-i faci? Se zice că omul cât trăieşte învaţă. Dar merită să-ţi dai pumni în cap că nu te-a interesat mai devreme?
Dacă v-a plăcut această însemnare puteţi lăsa un comentariu sau să vă abonaţi la feed
Comentarii
Trackbacks
Lasă un comentariu