Jurnalisti adevarati
Of, Doamne, cum se face ca toti dobitocii pot sa scrie in locuri cu audienta foarte mare si nimeni din conducerea ziarului fituicii respective nu ii vede?
Nu stiu cati dintre voi sunt la curent cu fenomenul numit "wrestling". Eu, unul, ma uit la asa ceva. Stiu ca sunt regizate meciurile, se stie dinainte castigatorul, de multe ori se intuieste si storyline-ul. Imi place chestia asta pentru ca oamenii aia sunt niste atleti desavarsiti. Iti trebuie o doza mare de curaj si talent sa faci ce fac ei acolo si sa nu-ti rupi gatul sau membrele.
Bun. Asta stie orice copil de 12 ani care se uita la asa ceva.
In weekend-ul trecut, unul din starurile WWE (World Wrestling Entertainment), Chris Benoit, a fost gasit mort impreuna cu sotia si fiul sau. Se pare ca acesta i-a ucis pe cei doi si apoi si-a pus capat zilelor. O criza de nebunie, whatever, nu conteaza.
Iata ce apare, insa, pe site-ul Gazetei Sporturilor.
Citez:
"Apropiaţii lui Benoit pun cele întâmplate pe seama ultimelor înfrângeri din faţa lui MVP care au dus la pierderea titlului de campion al Statelor Unite dar şi transferul în ECW, cea de-a treia şi cea mai slabă divizie WWE, în timp ce clasica gală Monday Night Raw a fost amânată iar aseară iubitorii wrestlingului din Statele Unite au putut vedea un tribut de trei ore pentru cel care a fost unul dintre cei mai iubiţi şi cei mai tehnici wrestleri."
Articolul complet aici
Bai, nene! Cum poti sa spui ca ala si-a omorat familia pentru ca a pierdut niste meciuri care asa trebuiau sa iasa de la inceput?
Nu stiu cate lobotomii au la activ autorii articolului, dar sper ca intr-o zi astia sa fie scosi in suturi din orice redactie si trimisi fortat ca actori principali la emisiuni gen "Ciao, Darwin" ca acolo le e locul!
112?
Oarecum legat de postul anterior si de asta avem intamplarea urmatoare.
Ma intorceam de la munca si asteptam sa se faca verde la o trecere de pietoni. In stanga mea era o cabina telefonica. Langa cabina telefonica un tigan cu puradelul aferent.
Ce credeti ca face tiganul? Ridica frumos receptorul, il pune la urechea puradelului, formeaza un numar si ii zice progeniturii sa spuna "alo".
Numarul format: 112.
Ii doresc idiotului o moarte in chinuri groaznice spanzurat cu un cablu de telefon.
H
Dupa ce scapi cu bine din prostia pe care-ai facut-o si te simti uşurat ca poti vorbi mai mult de 3 secunde fara a avea nevoie de 10 litri de oxigen, dupa ce poti merge pe cele doua beţe pe care te încăpăţânezi sa le numeşti picioare fara a avea traiectorii sinuoase si fara a mai necesita 'canistra' de apă pentru efectuarea acestei operaţiuni dificile, de altfel, pentru un copil de 16 luni, se instaleaza ea. Plictiseala.
Doar nu credeai ca scapi asa usor acum. Nu, acum platesti.
Analize peste analize, gasirea unei solutii pentru a evita repetarea tampeniei de catre maiestuoasa ta fiinta, teste din 3 in 3 ore si cate si mai cate, totul pentru ca ai fost suficient de prost si ai uitat de la mana pan' la gura niste chestii elementare.
Plictiseala atinge apogeul dupa ora 14.00 cand pleaca medicii si tot ce se mai aude e infernalul tarsait al slapilor unui "zombie" (sau "cavaler", dupa cum i se spune pe-aici) in calatoria sa infinita spre toaleta tamaduitoare.
Ce sa faci? Hai sus, pe terasa, sa fumezi. Doar d-aia te-ai apucat de fumat, sa treaca timpul mai repede.
Eh, aici, alta viata!
Lume multa, discutii politice, sociale etc. Avem si vedete, fosti ministri, avem si veterani, avem si ingineri, muncitori, profesori, lacatusi, sculeri-matriteri, tot nomenclatorul de meserii si profesii al patriei noastre dragi.
Ii fura repede somnul ca-i cald rau, asta nu inainte de a se mai uita in gura ministrului nitel si de a duce inapoi in saloane vorbele pline de intelepciune si talc ale acestuia.
A venit timpul somnului de dupa-amiaza.
Liniste si pace in sectie, sforaituri la unison, numai tu mai intorci cate o pagina de carte sau revista sau clampanesti telefonul.
Vine ora 16.00. Acum se petrece cea mai interesanta metamorfoza.
Daca pana acum majoritatea internatilor puteau intra la categoria "viteza maxima 1 km/an", ei bine, cand e vorba de tulit pana la piata sa-si mai ia cate-o rosie, cate-o maslina, cate-o basculanta de paine sau sarea cu care dorm sub perna, se transforma instantaneu in Maurice Green in incercarea de doborare a recordului mondial la 100 m.
Bineinteles, cand se intorc la pijamalele inevitabil in dungi verticale albastre, trec la pasul tarsait, reintrand in starea de zombie/cavaler.
Eh, nu mai ai mult de stat. Doar noaptea asta.
Maine iti arunci slapii si promiti solemn sa nu mai faci alta idiotenie...
Pana data viitoare...
Postul asta am vrut sa-l pun ieri, dar telefonul meu nu voia sa scrie asa de multe caractere si mi-a fost lene sa-l impart pe bucati
Ce dracu’ să mai zic?
Ieri vorbeam cu un coleg care-mi spunea că a cunoscut cele 2 gagici care vor fi la "cortul" nostru de la Street Delivery (începe pe 1 iunie şi ţine până duminică, e mişto, mişcaţi-vă cururile p-acolo, adică pe str. Pictor Verona). Îmi mai spune că sunt de la nu ştiu ce agenţie de modelling sau ceva de genul ăsta.
Intrebarea mea logică şi coerentă a fost: "Şi... cât costă o d-asta?"
L.E.: Era să scriu Victor Perona. Subi, m-ai terminat cu Pinotu'
L.L.E: Pentru că ştiu că sunteţi leneşi, poftim programul de la Street Delivery
program Street Delivery