Daca toti am fi perfecti, lumea s-ar autodistruge cu siguranta.

Dar nu suntem, se spune ca nimeni nu e perfect. Eu cred ca exista, totusi, perfectiune. Perfectiunea unui grup. Membrii unui grup perfect se completeaza unul pe celalalt si duc orice isi propun la bun sfarsit.

Insa ce se intampla atunci cand unul din elementele constitutive ale acelui grup se indeparteaza? Se prabuseste toata structura, ca Turnul Babel? Sau se cauta altul, capabil sa il inlocuiasca?

Daca se prabuseste, e simplu, cei care au vazut ce a facut grupul respectiv vor incerca sa il intreaca si, in timp, vor reusi.

Daca se cauta un inlocuitor, atunci apare imperfectiunea. Vor aparea disensiuni in grupul odata perfect. Nu se va prabusi, dar nu va mai fi ideal. Momentele de glorie relativa de pana atunci vor ramane in memoria lor, dar nu le vor mai atinge niciodata.

Tic tac, tic tac…
Secundele trec vijelios de repede si timpul nu iarta niciodata. Pana la urma… cine vrea sa fie perfect?

Tags: ganduri